M-am născut în Giulești, un cartier muncitoresc din București, în 1960, pe 18 iulie.
Tatăl meu era mecanic de locomotivă, meserie grea în acei ani. Lucra pe locomotiva cu abur și chiar am o fotografie făcută într-o astfel de relicvă a istoriei, împreună cu el. Giuleștiul arăta cu totul diferit și am putut vedea transformarea acestui cartier plin de ceferiști până la 21 de ani.
Activitate ca alpinist și explorator
Am început activitatea sportivă în cadrul Clubului Rapid din București, unde am practicat haltere în perioada 1972-1979. În anul 1978 am devenit campion național la categoria 75 kg. Prima ieșire pe munte a fost în primăvara anului 1973.
Mai târziu, la IRA Grivița, unde lucram, am descoperit un mic grup de tineri care voiau să facă și altceva. Așa am început să mergem pe munte. Pe vremea aceea aveam doar duminica liberă și câteodată nici aia, atunci când trebuia să depășim planul. Am găsit soluția: donam sânge! Aveam două zile libere dacă donam sânge și puteam pleca pe munte. Grupul nostru se numea Brăduț. Inventam tot felul de povești ca să putem pleca. Și plecam aproape în fiecare săptămână. În iunie 1981 am facut primul traseu legat în coardă, traseul Grotelor din Gălbinele, iar în 1991 am traversat Carpații Meridionali pe timp de iarnă.
În 1984 am devenit ghid montan BTT și în 1989 instructor la Centrul Universitar București.
În 1994 am făcut parte din prima expeditie românească în Africa. Pe data de 6 august 1994 am urcat în premieră vârful Uhuru, 5895m, din masivul Kilimanjaro, cel mai înalt vârf de pe continentul African, înregistrând un record mondial de viteză, urcând și coborând muntele în 49 de ore. A urmat, în premieră românească, escaladarea vârfului Point Lenana (4985m) din Muntele Kenya, tot în august 1994.
În 1996 am devenit primul român care atinge vârful Aconcagua din Argentina (6962m), cel mai înalt vârf din America de Sud, pe data de 27 ianuarie, iar în iunie 1997 am escaladat vârful McKinley (Denali) din Alaska, cel mai înalt vârf din America de Nord, 6193m.
În februarie 1998 am organizat expediții pe munții Kilimanjaro și Kenya, urcând pe vârfurile Uhuru și Batian, iar în iulie am ajuns pe vârful Nevado Huascaran (6768m) din Peru.
În perioada iunie-august 2000, am organizat expediția “Inca 2000”, cu ascensiuni pe vârfurile Illimani ( 6438m) din Bolivia și Cotopaxi ( 5897m) din Ecuador. În cadrul aceleiași expediții am explorat jungla amazoniană din Peru.
În iulie 2002 am condus prima expediție românească în Kamceatka pe vulcanul Klucevskaia (4800m), pe care l-am urcat în premieră românească.
În 2003, an jubiliar în care s-au împlinit 50 de ani de la prima ascensiune, am organizat prima expediție românească pe vârful Everest din masivul Himalaya, în cadrul cǎreia patru alpiniști români (Fane Tulpan, Marius Gane, Lucian Bogdan și Gheorghe Dijmărescu) au atins cel mai înalt vârf al lumii în ziua de 22 mai. Expediția a fost finanțată de Guvernul României din fondul de imagine externă și de către alți sponsori privați, iar organizarea acesteia a durat un an. „Everest 2003” este cel mai complex proiect organizatoric și logistic realizat până acum.
Au urmat expedițiile din Uganda pe vârful Margherita ( 5109m, al treilea vârf din Africa), din munții Ruwenzori, în anii 2004 ( premieră românească), 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2017. În 2013, alături de alpiniști de la Asociația Oxigen am deschis un traseu nou în acest masiv, „Traseul România”. Se monitorizează topirea Ghețarului Stanley cauzată de încălzirea globală.
În noiembrie 2007 am ajuns și pe vârful Carstensz Pyramid ( Punkak Jaya, 4884m) din Papua Noua Guinee.
În ianuarie 2009 am urcat pe Muntele Vinson, 4892m, cel mai înalt munte din Antarctica, în cadrul unei expediții internaționale. Au urmat alte expediții pe masive muntoase din Noua Zeelanda (Mt Cook), Mexic (Orizaba), Kamceatka, Peru, Borneo, Hawai, Tadjkiistan, Kirghizstan etc.
Am explorat zone muntoase de pe toate continentele, parcuri naționale din Africa, jungle amazoniene din Peru și Brazilia, precum și taigaua siberiană. Am studiat viața populațiilor indigene din Peru, Papua Noua Guinee, Kenya, Tanzania, Insula Paștelui, Noua Zeelanda, Australia, Tasmania, Borneo, Alaska.
Antreprenor
În ’94 am deschis Himalaya, primul magazin cu echipament montan din România. L-am deschis din două motive: primul – ca să am banii necesari să pot pleca atunci când vreau, unde vreau, să fiu independent, și doi – să aduc și la noi echipamentele pe care le aveau alpiniștii și montaniarzii din lumea întreagă. La Himalaya găseai tot ce visasem eu să am și n-am avut, tot ce aflam că era mai bun – echipamente profesionale de la cele mai renumite și mai vechi firme din industria producătoare de echipamente montane.
În sportul ăsta , echipamentul este esențial, el poate face diferența între viață și moarte. Eu știam cel mai bine asta. Știam ce înseamnă să nu ai bocanci buni, să visezi la unii Koflak ani de zile, să umbli cu un tub de toner pe post de bidon pentru apă. În ’90 găsisem un pet gol pe munte, era de la un Pepsi unguresc, îl aruncase careva. L-am spălat bine și l-am păstrat o vreme, până am avut primul bidon adevărat pentru apă.
Magazinul îmi oferea libertatea de a avea banii cu care să-mi susțin expedițiile, pentru mine și de multe ori și pentru prieteni, dar și un loc în care îmi puteam continua pasiunea. A mers bine businessul. Nu am avut niciodată datorii și am reușit să îmi susțin expedițiile. Poate că ăsta e secretul succesului: să faci afaceri cu ce te pricepi, din pasiune, nu doar pentru bani. Viața mea începea din magazin și tot aici mă întorceam. Aveam tot timpul rucsacul pregătit sub birou. A fost a doua casă pentru mine.
Himalaya era și locul poveștilor despre munte. Asta mi-am dorit cel mai mult, să insuflu dragostea față de munte celor care intrau în magazin. Oameni care nu mai fuseseră niciodată, sau alții care știau ce e muntele, dar aveau nevoie de informații, tuturor le vorbeam de-i înnebuneam. Plecau poate fără să cumpere nimic, doar cu niște cuvinte în cap care săpau acolo până îi făceau să revină, să întrebe cu ce ar trebui să se îmbrace, ce să pună în rucsac și plecau să vadă lumea. Magazinul nu a vândut neapărat produsele de pe raft, ci obiecte însoțite de sfaturi foarte utile, de multe ori mai valoroase decât produsele în sine.
Cu timpul am devenit o comunitate, o familie. Prieteni cu care umblam pe munte, foști colegi sau tineri care încă mergeau la școală, pe toți i-am strâns în jurul acestei pasiuni, acestui spirit. Himalaya a fost mai mult o energie, decât o prăvălie.
În lumea acestui sport, experiența este obligatorie. Aici nu te joci cu jumătăți de măsură. Nu te joci deloc. Când e vorba de viața oamenilor, nu există loc pentru amatorism. Poți să faci gogoși, chiar dacă n-ai cursuri de patiser, dar nu poți încălța oameni care pleacă pe munții de gheață, dacă nu ai fost mai întâi tu acolo și nu te pricepi. Experiența trăită pe propria piele este cea mai bună școală. Nimic nu poate înlocui ce ai aflat tu, personal, trăind acele experiențe. Este puterea exemplului.
O preocupare permanentă a fost să descopăr cele mai bune caracteristici ale echipamentelor. Așa am ajuns să am un cort făcut de mine, mai exact, conceput de mine. L-am gândit în funcție de ce-mi trebuia și nu găseam. Am descris unei firme din Cehia felul în care vreau să fie cortul, cum să fie siliconizată pânza, cum sa fie vulcanizate cusaturile, fermoarul, care să fie dimensiunile optime, cum să se deschidă bețele. L-am realizat la firma Trimm și i-am dat numele de Himlite. Cortul meu cântărește doar 1,4 kg, se montează într-un minut, rezistă la vânturi foarte puternice și la ger . Îl am din 2007, de dinainte să plec în Papua, acolo l-am testat pentru prima oară. Și nu mă despart de el. În același timp, sute de alpiniști îl folosesc pe munții lumii, pentru că firma Trimm îl produce acum în serie.
Firma a fost și o oportunitate de a cunoaște comunitatea internațională alpină și de a lega prietenii incredibile. În industria echipamentului montan majoritatea sunt alpiniști profesioniști. Când mergeam la firmele mari pe care le reprezentam, înainte de discuţiile de afaceri erau cele legate de expediţiile în care fuseserăm. În acest fel mi-am creat o credibilitate care a rezistat 29 de ani. Pentru că toţi, şi producători, şi distribuitori, plecaseră pe acest drum, la fel ca și mine: din pasiune pentru munte. Au fost vremuri pline de poezie şi romantism, în care banii nu erau pe primul loc.
Un moment de cumpănă am trăit pe 10 iulie 2020 când am făcut o criză de inimă în timp ce mă aflam în Deltă, la pescuit. Stresul din lunile nebune anterioare, cauzat de pandemie, mă prindea din urmă. Iar asta m-a îngrijorat suficient încât să încep să mă gândesc că ar trebui să renunț la firmă. Doi ani mai târziu o vindeam. Visul acesta mi se oprește aici. Continui însă expedițiile prin lume, în locuri mai puțin cunoscute și pratic pescuitul sportiv.
Alte pasiuni sportive
Sunt pasionat de pescuitul la răpitor cu năluci artificiale, fiind campion mondial la știucă în anul 2016, titlu obținut la World Pike Challenge, competiție organizată pe incinta Holbina Trei Bibani din Delta Dunării.
Am participat la zeci de concursuri de pescuit la spinning organizate în Delta Dunării. Particip constant la expediții de pescuit sportiv la răpitori în Africa de Sud, Columbia, Canada, Rusia, Galapagos-Ecuador, Alaska, etc.
